Cistatina C este o proteina cu masa moleculara mica, apartinand familiei inhibitorilor de cistein-proteinaze, implicata in catabolismul intracelular al proteinelor si peptidelor. 

Este sintetizata de toate celulele nucleate, iar rata de productie ramane constanta pe tot parcursul vietii, inclusiv in contextul proceselor infectioase, inflamatorii sau neoplazice. De asemenea, nivelul sau nu este influentat de masa musculara, dieta, tratamente medicamentoase, sex sau rasa. 
Datorita masei moleculare reduse si incarcarii electrice pozitive, cistatina C este filtrata liber la nivel glomerular si reabsorbita complet in tubii proximali, unde este ulterior metabolizata. In absenta unei leziuni tubulare, cistatina C nu se regaseste in urina finala.
Prin aceste caracteristici, cistatina C reprezinta un marker endogen al ratei filtrarii glomerulare (RFG), existand o relatie invers proportionala: valorile crescute ale cistatinei C indica o scadere a RFG, similar cu creatinina serica. 
Conform datelor din literatura, cistatina C constituie un indicator mai sensibil si mai specific al functiei renale comparativ cu creatinina.
Aceasta prezinta o specificitate superioara in diferentierea pacientilor cu alterarea RFG, avand un numar mai redus de rezultate fals-pozitive. 
In insuficienta renala cronica, s-a demonstrat o corelatie mai stransa intre concentratia serica a cistatinei C si RFG, comparativ cu relatia dintre creatinina si RFG, facilitand astfel monitorizarea mai precisa a functiei renale.

In ultimii ani, a fost investigata si utilitatea cistatinei C ca marker prognostic in insuficienta cardiaca acuta.

Cine ar trebui sa efectueze aceasta analiza?

Determinarea cistatinei C este indicata la persoanele cu risc de afectare a functiei renale, inclusiv:

• pacienti cu diabet zaharat sau hipertensiune arteriala;
• persoane cu antecedente familiale de boala renala;
• pacienti aflati sub tratament cu medicamente cu potential nefrotoxic.
• reducerea moderata a RFG (interval 80–40 mL/min);
• varstnici, copii, gravide cu suspiciune de preeclampsie, pacienti diabetici, pacienti cu afectiuni musculare sau cu transplant renal

Cat de des se recomanda?

Frecventa determinarii depinde de statusul clinic al pacientului si de necesitatea monitorizarii functiei renale. In practica, analiza se efectueaza periodic la pacientii cu afectiuni renale cronice sau acute, in functie de evolutia clinica si recomandarile medicului.

Pregatire pacient: preferabil a jeun (pe nemancate).
Specimen recoltat: sange venos.
Recipient de recoltare : vacutainer fara anticoagulant, cu sau fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare: se separa serul prin centrifugare.
 Volum proba: minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei: specimen hemolizat.